Natalia Sergheev
Expozițiile virtuale sunt o experiență cel puțin la fel de fascinantă ca o expoziție reală. Un fenomen accelerat de pandemia de coronavirus, care ar putea schimba structura de vârstă a publicului amator de artă și muzee.
Recent s-a „deschis” (poate mai corect: s-a lansat pe web) o expoziție virtuală de artă, intitulată „Omagiu Limbii Române: scriitori basarabeni în opera artistei Valentina Rusu Ciobanu”. Ascultați un interviu cu mai multe detalii despre acest proiect cu una dintre curatorii acestei expoziții și fondatoarea Arbor Istitute for Culture Victoria Nagy Vajda.
Victoria Nagy Vajda: „Am gândit această expoziție anume pentru sărbătoarea „Limbii noastre cea română”, pentru că Valentina Rusu-Ciobanu are o colecție întreagă de portrete ale scriitorilor basarabeni și pentru că este Anul Valentinei Rusu-Ciobanu, 2020, 100 de ani de la naștere, și conduc un proiect de amploare cu mai multe inițiative, acțiuni, componente, am hotărât să fac și această expoziție. Am contactat Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu”, dna Maria Șleahtițchi, directoarea muzeului, a fost foarte deschisă și am început să colaborăm pe proiect. Eu, în calitate de curator, am adunat și am selectat operele care să fie incluse în expoziție, iar muzeul, reprezentat de dna Maria Șleahtițchi, a cules și a adunat textele care să însoțească fiecare lucrare de artă.”
Europa Liberă: La capitolul tehnic, cum ați descrie această experiență de expoziție virtuală?
Victoria Nagy Vajda: „Este o experiență destul de nouă. Expoziția tehnic este realizată undeva la Berlin de către un artist important, internațional, de origine rusă, Dmitri Vrubel. El a fost cel care prima dată ne-a povestit că face astfel de proiecte și când am ajuns cu toată problema pandemiei, l-am contactat și i-am spus care sunt intențiile mele și am colaborat pentru realizarea unei galerii virtuale. Pe lângă faptul că mai facem și atelierul Valentinei Rusu-Ciobanu în format VR, realitatea virtuală, el este cel care, conform planurilor pe care i le transmit, desenelor pe care le transmit plasează în interior la el cu ochelari, cu toată tehnologia necesară lucrările pe pereții galeriei.”
Europa Liberă: Și cât de accesibilă unui public larg este această expoziție, la capitolul tehnic, de asemenea?
Victoria Nagy Vajda: „La capitolul tehnic este nevoie de două lucruri: internet, o conexiune destul de bună, dar în Republica Moldova și în România internetul este foarte bun, și un calculator sau o tabletă. Se intră foarte ușor, când se apasă pe pagina expoziții, există fereastra către galeria virtuală, se navighează cu săgețile, cu șoricelul și cam atât. Poți să vezi foarte bine tot ce este în expoziție, fiecare cuvânt scris, te poți apropia, te poți îndepărta să vezi din perspectivă, cum se dorește.”
Europa Liberă: Și această intersecție dintre artă și tehnologie, credeți că, de fapt, ajută să atragă mai mulți oameni, un public mai larg sau, dimpotrivă, poate crea o barieră pentru persoanele care nu sunt atât de inițiate în acest domeniu?
Victoria Nagy Vajda: „O astfel de expoziție nu cred că s-a făcut vreodată în acest format, cu aceste lucrări, cu acești autori, scriitori. Eu, dacă nu aș fi foarte inițiată tehnologic, mi-ar fi foarte interesant și aș fi foarte curioasă. Deci e o chestiune doar de interes, să se dorească, să se vadă, că din punct de vedere tehnic nu sunt impedimente, doar trebuie să ai un calculator sau o tabletă care să aibă un browser.”
Europa Liberă: Ați decis inclusiv să recreați o sală clasică de muzeu. De ce considerați că acest mediu tradițional în care se consumă arta vizuală merită a fi transpus într-un spațiu virtual?
Victoria Nagy Vajda: „Pentru că eu iubesc foarte mult muzeele, îmi plac spațiile expoziționale mai clasice și din cauza asta am mers pentru prima galerie virtuală pe formula unui spațiu clasic. Ea e adresată tuturor. Voi construi și alte spații expoziționale, eventual voi trece și la spații mai industriale, voi recrea însuși spațiul mic expozițional fizic care există, pe care îl are Arbor, asociația pe care o conduc în București. Deci, tehnologic se pot face multe lucruri.”
Europa Liberă: Cum a fost procesul de selectare a portretelor realizate de Valentina Rusu-Ciobanu?
Victoria Nagy Vajda: „Practic, am inclus cât am putut de mult lucrările care sunt realizate de Valentina Rusu-Ciobanu, dar vom veni cu o completare la această expoziție, sunteți primii cărora le spun acest lucru: Valentina Rusu-Ciobanu a văzut expoziția virtuală a sa, i-a plăcut foarte mult, dar a venit cu două critici, cu două comentarii. Unu: de ce nu l-am inclus pe Ioviță? Și o voi face. Nu l-am inclus din cauză că mi se părea mie că nu mai am loc în expoziție, dar o voi face, pentru că vreau să fie mulțumită artista. Și al doilea lucru pe care l-a zis: de ce nu este Leonida Lari? Am zis: „Stați un pic, dar noi nu avem nicio lucrare a Leonidei Lari, realizată de Dvs.”. Și atunci nici fiul ei, Lică Sainciuc, nu știa că ei au acasă o lucrare în care este reprezentată Leonida Lari, doar Valentina știa acest lucru, ne-a arătat-o tuturor și acum va trebui să completăm expoziția cu Leonida Lari și cu Ioviță.”
Europa Liberă: Platforma theopen-art.com, unde este accesibilă această expoziție, a fost creată pentru susținerea și promovarea artiștilor din Republica Moldova și România. Este o inițiativă apărută mai mult de nevoie decât de voie, dacă putem spune așa. Cum a afectat pandemia artiștii plastici?
Victoria Nagy Vajda: „Așa cum, cred, afectează pe multă altă lume, nu numai pe artiștii plastici, în general pe artiști. depinde de țară, fiecare țară a putut să-și sprijine din ce resurse a avut sau din ce imaginație sau lucruri pe care le știu a putut realiza gândiri și interveniri pe loc, țări precum sunt în România, au lansat niște programe de finanțare care erau dedicate doar mediului online. În Moldova lucrurile stau mai prost, nu numai pandemia afectează calitatea vieții artiștilor, dar în general piața de expoziții, nu avem spații expoziționale atât de multe sau chiar deloc.
Cumva, din punctul de vedere al unei galerii private, o galerie clasică în care se fac expoziții temporare și se schimbă de la o lună la alta, nu vorbim de o galerie în care sunt mai multe lucrări și sunt de vânzare, așa cum găsim de mai multe ori.
Lucrurile nu sunt ușoare acum, dar ele n-au fost ușoare nici înainte. Galeria virtuală urma oricum să vină, doar că această pandemie cumva m-a mobilizat pe mine personal să reacționez mai repede și să o fac.”
Europa Liberă: Dar cât de necesară e arta pe vremea pandemiei? Cineva ar putea spune că există nevoi mai importante.
Victoria Nagy Vajda: „Arta, cultura sunt necesare în orice zi, în orice situație, în orice context, în fiecare zi avem nevoie să consumăm ceva, nu doar alimente, dar și alimente spirituale. Arta, cultura sunt acele alimente spirituale care ne pot întreține moral și sufletește bine. Nu cred că putem trăi fără să citim un articol bun, fără să vizionăm un film bun, fără să mergem la teatru, fără să mergem la o expoziție, fără să vedem o lucrare sau o carte ilustrată bine, fără să citim, bineînțeles. Adică faptul că nu sunt resurse de a investi în acest sector, asta-i o altă problemă care trebuie absolut rezolvată și pusă pe linia de prioritate a oricărei guvernări, din punctul meu de vedere.”
Europa Liberă: Dacă să revenim la platforma theopen-art, iată, când e vorba de literatură, de exemplu, e mai simplu de înțeles de ce există un spațiu comun de colaborare – limba română se vorbește pe ambele maluri ale Prutului. Cum explicați nevoia de a sprijini artiștii moldoveni și români pe o platformă unică, atâta timp cât limbajul artistic nu necesită traducere?
Victoria Nagy Vajda: „Platforma comună e pentru că eu locuiesc atât în București, cât și mă aflu foarte des în Republica Moldova, sunt legată de ambele state și cunosc mediul artistic din Chișinău și București. Țin foarte mult la mobilitatea culturală nu numai între Chișinău și București, vorbim de capitale, țin la mobilitatea culturală ca să putem să vizităm sau să aducem atât la Chișinău, cât și la București, nu știu, artiști din Franța sau din Rusia.
Faptul că sunt pe ambele maluri e pentru că sunt eu pe ambele maluri, pentru mine este un spațiu comun și este un lucru clar și evident că avem același spațiu cultural. În România, la București nu sunt cunoscuți artiștii noștri din Republica Moldova și dacă pot și am această deschidere și facilitate să-i aduc aici, ca să fie cunoscuți, e un avantaj în plus, e un lucru bun. Apropo, Valentina Rusu-Ciobanu este o artistă care pentru noi este o icoană, este un geniu al picturii de la Chișinău. Ea nu este cunoscută aproape deloc în București. A avut doar două expoziții pe parcursul vieții, una în 1975, a fost o expoziție de grup, și altă expoziție în 2009, iarăși o expoziție de grup, în care eventual avea o lucrare-două, nu știu exact. Deci în toamnă voi organiza pentru prima dată prima ei expoziție personală. Publicul din România n-o cunoaște, inclusiv oamenii de cultură sau specialiștii din domeniu nu o cunosc pe Valentina Rusu-Ciobanu și astfel de platforme, astfel de proiecte, astfel de persoane sau promovări culturale care pot aduce și informa, arăta, valorifica, prezenta, promova artiștii într-o parte și în alta sunt doar binevenite, pentru că învățăm ceva mai mult, vedem, facem cunoștință cu o artă pe care n-o cunoaștem.”
Europa Liberă: După cum ați menționat anterior, în Republica Moldova există extrem de puține galerii de artă private, majoritatea muzeelor sunt de stat, iar multe obiecte de artă tot sunt în proprietatea instituțiilor publice. Ar putea deveni o galerie virtuală un spațiu de expoziție independent? Ce ar câștiga artiștii și publicul de pe urma acestui fapt?
Victoria Nagy Vajda: „În Republica Moldova situația nu este deloc bună din acest punct de vedere, dar spațiul virtual într-adevăr poate ajuta la sprijinirea și expunerea, valorificarea, promovarea artiștilor care nu sunt reprezentați de o galerie. Nu este un lucru tehnic atât de ușor, orice expoziție ca s-o construiești în realitatea virtuală costă și necesită timp, disponibilitatea persoanelor tehnice, disponibilitatea curatorilor, dar nu este un lucru imposibil, oricum este un domeniu care se dezvoltă și eventual vor fi mai multe persoane disponibile să facă aceste lucruri. Deci suntem pe calea cea bună ca artiștii, inclusiv singurei, poate pe viitor își vor face singuri expoziții în realitatea virtuală.”
